Copilul înțelege româna, dar nu vrea să vorbească: ce poți face
„Îi vorbesc românește, înțelege absolut tot, dar îmi răspunde numai în italiană.” Dacă te regăsești în propoziția asta, nu ești singur. E probabil cea mai frecventă situație în familiile românești din străinătate. Specialiștii îi spun bilingvism pasiv sau receptiv.
Vestea bună: un copil care înțelege româna are deja fundația. De la „înțeleg” la „vorbesc” e un drum mult mai scurt decât de la zero.
De ce se întâmplă?
Copiii sunt practici. Folosesc limba care îi duce cel mai repede la ce vor. Dacă știu că mama înțelege italiana, de ce să se chinuie să caute cuvintele în română? În plus:
- aud mult mai multă limbă a țării (școală, prieteni, desene animate);
- frații vorbesc între ei limba școlii;
- uneori le e rușine că greșesc în română;
- româna nu are, în viața lor, o „nevoie reală”.
8 strategii care funcționează
1. Rămâi la română, dar fără presiune
Continuă să vorbești tu românește, chiar dacă primești răspunsuri în altă limbă. Să nu renunți e cel mai important lucru. Evită însă formulele de tip „Nu-ți răspund până nu vorbești românește!”. De obicei produc refuz, nu cooperare.
2. Reformulează, nu corecta
Copilul: „Posso avere l’acqua?” Tu: „Vrei apă? Sigur, uite apa.” Îi dai modelul în română, firesc, fără lecție. Cu timpul, mulți copii încep să preia singuri formulele.
3. „Nu am înțeles prea bine…”
O tehnică blândă, pentru momentele potrivite: te prefaci puțin că nu ai înțeles și îi oferi o alegere în română. „Vrei apă sau suc?” Copilul trebuie doar să repete un cuvânt românesc. E un pas mic, dar contează.
4. Creează situații în care româna e necesară
Copiii vorbesc limba de care au nevoie. Câteva idei:
- apeluri video regulate cu bunicii care nu vorbesc limba țării;
- o vacanță mai lungă în România, ideal cu verișori de vârsta lui;
- o bonă, o vecină sau un prieten de familie care vorbește doar românește;
- tabere de vară pentru copiii din diaspora.
5. Momente „numai în română”
Alege un moment fix al zilei: cina, drumul cu mașina spre școală, povestea de seară. În acel moment, toată familia vorbește doar românește. E mai ușor de respectat decât „mereu în română”.
6. Jocuri în care trebuie să vorbească
Jocurile de tipul „Ghici ce animal sunt?”, „Fazan” sau „Spânzurătoarea” îl obligă, în joacă, să producă cuvinte românești. Găsești idei în articolul Activități în română de 10 minute pe zi.
7. Lauda pentru efort, nu pentru corectitudine
Când spune o propoziție în română, chiar și cu greșeli, reacționează la ce a spus, nu la cum a spus: „Ai văzut o veveriță? Unde?” Copilul învață că româna îl ajută să comunice cu tine. Exact asta vrei.
8. Cititul ajută și la vorbit
Un copil care citește povești în română își îmbogățește vocabularul și „aude” în minte limba corectă. Începe cu texte foarte scurte, ca fișa noastră gratuită „Scrisoarea pentru bunica”, și citiți împreună, cu voce tare.
Cât durează?
Nu există o rețetă cu termen fix. Unii copii încep să vorbească după o vacanță de o lună în România. Alții au nevoie de un an de mici obiceiuri zilnice. Important e ca drumul să rămână plăcut: un copil care asociază româna cu bunicii, cu poveștile și cu jocul se va întoarce la ea, poate chiar la adolescență, când nici nu te mai aștepți.
Când să ceri ajutor
Dacă copilul nu vorbește bine nici limba țării sau dacă ai alte îngrijorări legate de vorbire, discută cu medicul pediatru sau cu un logoped, de preferință unul cu experiență în bilingvism. Bilingvismul pasiv în sine nu este o tulburare.
Fișe gratuite pentru acest subiect
- Fișă de citire: „Scrisoarea pentru bunica” (6–9 ani, PDF)
Pentru exersat mai departe
Citesc în română: 30 de povești scurte pentru copii de 6–9 ani, cu întrebări și cuvinte noi.